Istoria terorismului (I)
Scurte referinte
Una din primele forme organizate ale terorismului la nivel mondial a fost miscarea zelotilor si teroarea msianica.
In secolul I i.e.n., troarea mesianica,caracteristica zelotilor si sicarilor, a reprezentat forma cea mai cunoscuta de manifestare a prototerorismului. Adeptii terorii mesianice preconizau o zi in care viata de pe acest pamant va trece de la starea de lupta si confruntare la una de armonie perfecta in care Dumnezeu va fi preznt in viata tuturor, dar salvandu-i doar pe cei merituosi.
Violenta si actele de teroare la care s-au dedat adeptii zelotilor se baza pe convingerea ca apropierea ceasului mantuirii era posibil doar demonstrandu-si credinta adevarata indiferent de modalitatile si practicile pe care le foloseau.
Zelotii au reusit sa provoace o revolta masiva a hebreilor impotriva ocupatiei romane dar riposta legiunilor romane a fost extrem de dura si de sangeroasa. Acestia au daramat cel de-al doilea templu din Ierusalim, au decimat populatia evreiasca din Cipru si Egipt, au provocat cel de-al doilea exil si au culminat cu masacru de la Masada din anul 70 i.e.n., unde s-a inregistrat una din cele mai de proportii sinucideri colective din istorie.
Zelotii au reactionat prin asasinarea legionarilor romani si hartuirea patrulelor acestora, precum si o teroare exercitata in sanul propriilor grupuri, pumnalul fiind singura rezolvare atunci cand unii zeloti dadeau dovada de teama in confruntarile cu romanii.
Teroarea mesianica a fost dublata in Antichitate de terorismul functional specific unor state razboinice care recurgeau la teroarea planificata pentru a slabi rezistenta adversarilor.
Asiro-caldeenii isi trateau cu cruzime prizonierii, iar hoplitii spartani mntineau sub un regim de teroare populatiile majoritare prin raiduri periodice de decimare a hilotilor pentru pastrarea echilibrului intre clasa dominanta si populatia aservita.
Terorismul ca arma politica a fost initiat de catre un ordin islamic disident secret in perioada mediavala, sec XII – XII. Gruparea cunoscuta sub denumirea populara de ,,Asasini ‘’, a folosit pentru prima oara crima planificata si sistematica pentru a induce teroarea pe termen lung si a transforma atentatele in arma politica.
Sub amenintarea cu moartea Asasinii au scos bani de la comandantii musulmani si crestini din Levantul sec XIII. Victimele gruparii faceau parte din doua paturi socoale principale, una compusa din printi, iar cealalta fiind lumea clericala - ,,Gadis’’. Prin selectia victimelor si loialitatea atentatorilor precum si prin regimul fde teroare pe care l-au mentinut vreme de 200 de ani, aceasta organizatie poate fi similara cu organizatiile teroriste ale secolului XXI.
Termenul de terorism a intrat in vocabularul limbii franceze o data cu Revolutia francezadin 1789, iar teroarea a dvenit nume generic a perioadei ce a urmat preluarii puterii de catre cea mai radicala grupare a ,,montagnearzilor ‘’ - iacobinii.
Violenta fizica, asociata cu amenintarea prin folosirea violntei a stat la baza crearii unei noi ordini sociale, iar teroarea a fost o modalitate de eliminare a indezirabililor regimului – au fost arestati peste 350 000 de oameni si executati alti 16 000.
Dupa anul 1880 termenul de terorism a fost asociat cu miscarile anti statale ale teroristilor rusi si anarhistilor care au recurs la teroarea nediscriminatorie.
,,Irish Fenians’’ , o asociatie secreta irlandeza, fondata in 1857, in scopul retragerii administratie engleze din Irlanda a instaurat o atmosfera de teroare in randul populatiei protestante, prin atentate teroriste spectaculoase – rapiri de persoane in scopuri politice sau pentru rascumparare, jefuire de banci sau de trenuri care transportau bani.
In secolul XIX, teroarea taranilor in Andaluzia, Irlanda, Polonia, Germania a fost indreptata asupra latifundiarilor si a taranilor aserviti si docili.
Terorismul secolelor XVIII – XIX si inceputul sec. XX a fost generat si alimentat de problemele social-politice specifice perioadei – lipsa drepturilor constitutionale, a drepturilor elementare si a fost apanajul indivizilor a sociali, marginalizati, cu tulburari psihice.
Individualismul actional abunda in exemple de atentatori singuratici care au atacat regi, presedinti, sau lideri politici din mai multe motive.
In 1853 Janos Libeny, un croitor dezechilibrat care vroia sa schimbe lumea, a incercat sa-l asasineze pe imparatul Franz Iosif.
La 2 iulie 1878, Karl Nobiling, profesor si doctor in filosofie a incercat sa-l asasineze pe imparatul Wilhelm I, care a scapat datorita castii metalice pe care o purta in momentul atentatului.
In 1898, Elisabeta imparateasa Ungariei si Austriei a fost injungheata de Luigi Luccheni un anarhist singuratic.
La 2 iulie 1881 Charles Julius Guilteau un predicator ambulant si psihopat primjdios l-a asasinat pe cel de al 25-lea presedinte al S.U.A. In 1901 presedintele american Mc Kinly este asasinat de catre Leon F Czolgosz.
Asasinarea lui Napoleon al III-lea a fost obiectivul vizat de atentatul lui Felice Orsini unul din cei cunoscuti anarhisti ai lumii moderne dar la 14 ianuarie 1858 atacul s-a soldat cu un esec, imparatul scapand cu viata datorita calestii blindate in care se afla.
Alexandru al II-lea al Rusiei a detinut recordul in ceea ce priveste numarul de atentate si comploturi inregistratre asupra sa.Intre 1866 si 1879, tarul a fost victima a cinci atentate, el cazandu-i victima celui de al saselea.
Intre 1910 si 1914 s-au inregistrat mai multe atentatate la viata demnitarilor din familia de Habsburg culminand cu asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand mostenitorul tronului Austro-Ungar, la Sarajevo, la 28 iunie 1914.
Acest eveniment a reprezntat ultima manifestare a rerorismului individual si a reprezentat punctul de tranzitie spre noi forme de terorism.
Dupa incheierea primului razboi mondial organizatiile paramilitare germane au inceput o violenta campanie terorista ale carei prime victime au fost liderii germani Karl Liebnecht si Roza Luxemburg asasinati in 1919, Ealthear Rathenau ministru al Republicii de la Weimar-ucis in 1922 si Gregor Sreasser, adeversar al lui Hitler asasinat in 1934.
Lavrenti Beria reprezinta exponentul cel mai potrivit al terorismului de stat sovietic ilustrat de NKVD si practicile acesteia.
Terorismul de stat german a facut una din primele victime prin asasinarea cancelarului Austriei Engelberth Dolfuss, care a fost lichidat de ofiterii SS la 24 iulie 1934.
O organizatie terorista macedoneana il asasineaza pe regele Iugoslaviei, Alexandru Karagheorghevici, si pe ministru francez de externe Louis Barthou, la Marsilia.
Actele teroriste au continuat si in timpul celui de al doilea razboi mondial iar tentativa esuata de asasinare a lui Hitler a fost doar unul din aceste acte.
Va urma
GANDESTE LIBER
ANIMA TOUCH
Copyright ANIMA TOUCH 2006
